Starcraft 1, si RTS-ul
De-a lungul scurtei mele vieti, am pus mana pe tot felul de jocuri de strategie: de la X-Com(sau UFO: Enemy Unknown) si pana la Command and Conquer 4. Niciun joc de strategie nu imi aduce bucuria serotonina in creier precum Starcraft... Daca plangeam prin '98 ca nu pot juca decat prima misiune datorita hardware-ului antic, vechi si de demult, la ora asta am ce-mi trebe' ca sa-l joc. Dar din ce in ce mai putin timp liber. FUTU-I!
Pentru aia care traiesc prin pesteri si se hranesc cu licheni si hrana prinsa cu arcu' si sageata... sau na, aia care nu joaca deloc, Starcraft e o strategie real-time dezvoltata de Blizzard, compania care acu' se ocupa de World of Warcraft: jocu' ala care a innebunit lumea, de-l joaca si aia mici de 10 ani. Starcraft e centrat pe trei rase: Zerg(un fel de Alieni, insectoizi, mai multi decat manelistii pe Taraf TV, si mai rai decat PD-L-ul pentru bugetarii romani), Protoss - un soi de Predator, scumpi la vedere, avansati tehnologic si mai rari decat autostrazile Romaniei, si Terran - adica oamenii, cu conflicte intestine, tradari, regi autodeclarati si aluzii la futaiuri printre randuri, pentru cei care inteleg unde bate gagica din joc. Starcraft mi-a ramas in minte in primul rand pentru poveste, drama, iubire, secvente cinematice, si sufletul pus de producatori in realizarea jocului. Spre dezamagirea mea, generatia de azi habar n-are ce-i ala Starcraft. De ce? Simplu: toata lumea vrea sa vada pana gastei redata autentic privita prin luneta telescopica si ripple effects din apa lacului in care se pisa personaju' secundar din shooteru' x, de care se va satura dupa cinci ore de butonat... si pe care n-o sa mai puna veci pururi mana. Cacat.
Starcraft e o bijuterie, e cel mai echilibrat joc care s-a facut vreodata in materie de strategie, e perfectiunea intruchipata, si e sport national in Coreea. Aia de sud, nu vorbesc de China moarta de foame si comunista. E jocul care a bagat in dictionar un termen nou: zerg rush (adica atac in primele minute, cu rasa insectoida de care pomeneam).
e-sports. Multiplayer pe MULTI bani. Vorbim de zeci de mii de euro pentru jucatorii de top. De puțe de cinspe' ani care se uda cand vad idolu' lor (care are si el putini ani la bord) cum zambeste inainte sa tasteze ordine pentru armatele lui: invaluire, atacuri-surpriza, capcane, mass, control teritorial si APM de ordinu' sutelor. APM inseamna actions per minute. Si cu cat il ai mai mare... stiti voi: marimea conteaza, fetele stie de ce :)))
Inainte sa puneti mana pe console (am si eu Xbox 360, e Ok, da' nu e aceeasi chestie cu PC-ul), puneti mana pe Starcraft 1. O sa va placa! Asa vechi cum e. E ca bunicu' de la tara, care te invata cum sa pescuiesti sau sa pui rama-n undita. Sa-ti faci foc de tabara si sa vezi muschiu' de pe trunchiu' copacilor si sa vezi cat e ora dupa soare.
Si in curand (promit ca FOARTE curand) o sa va zic de Starcraft 2. Prima parte dintr-o trilogie care va rascoli lumea. Din nou. In iulie.
Pentru aia care traiesc prin pesteri si se hranesc cu licheni si hrana prinsa cu arcu' si sageata... sau na, aia care nu joaca deloc, Starcraft e o strategie real-time dezvoltata de Blizzard, compania care acu' se ocupa de World of Warcraft: jocu' ala care a innebunit lumea, de-l joaca si aia mici de 10 ani. Starcraft e centrat pe trei rase: Zerg(un fel de Alieni, insectoizi, mai multi decat manelistii pe Taraf TV, si mai rai decat PD-L-ul pentru bugetarii romani), Protoss - un soi de Predator, scumpi la vedere, avansati tehnologic si mai rari decat autostrazile Romaniei, si Terran - adica oamenii, cu conflicte intestine, tradari, regi autodeclarati si aluzii la futaiuri printre randuri, pentru cei care inteleg unde bate gagica din joc. Starcraft mi-a ramas in minte in primul rand pentru poveste, drama, iubire, secvente cinematice, si sufletul pus de producatori in realizarea jocului. Spre dezamagirea mea, generatia de azi habar n-are ce-i ala Starcraft. De ce? Simplu: toata lumea vrea sa vada pana gastei redata autentic privita prin luneta telescopica si ripple effects din apa lacului in care se pisa personaju' secundar din shooteru' x, de care se va satura dupa cinci ore de butonat... si pe care n-o sa mai puna veci pururi mana. Cacat.
Starcraft e o bijuterie, e cel mai echilibrat joc care s-a facut vreodata in materie de strategie, e perfectiunea intruchipata, si e sport national in Coreea. Aia de sud, nu vorbesc de China moarta de foame si comunista. E jocul care a bagat in dictionar un termen nou: zerg rush (adica atac in primele minute, cu rasa insectoida de care pomeneam).
e-sports. Multiplayer pe MULTI bani. Vorbim de zeci de mii de euro pentru jucatorii de top. De puțe de cinspe' ani care se uda cand vad idolu' lor (care are si el putini ani la bord) cum zambeste inainte sa tasteze ordine pentru armatele lui: invaluire, atacuri-surpriza, capcane, mass, control teritorial si APM de ordinu' sutelor. APM inseamna actions per minute. Si cu cat il ai mai mare... stiti voi: marimea conteaza, fetele stie de ce :)))
Inainte sa puneti mana pe console (am si eu Xbox 360, e Ok, da' nu e aceeasi chestie cu PC-ul), puneti mana pe Starcraft 1. O sa va placa! Asa vechi cum e. E ca bunicu' de la tara, care te invata cum sa pescuiesti sau sa pui rama-n undita. Sa-ti faci foc de tabara si sa vezi muschiu' de pe trunchiu' copacilor si sa vezi cat e ora dupa soare.
Si in curand (promit ca FOARTE curand) o sa va zic de Starcraft 2. Prima parte dintr-o trilogie care va rascoli lumea. Din nou. In iulie.
Comments